BUNELE
MANIERE IN CALATORIE
Cineva a
declarat ca sa
calatoresti e mai
important
decit sa-ti
atingi scopul. Aceasta afirmatie
pare fondata pe
experienta unuia
dintre acesti " glob
trotter-i " care stiu ca ,
daca uneori " telul dezamageste , calatoria niciodata ". Dar daca
vom fi
mereu nemultumiti fiind
in alta tara
ca nu e ca la
noi ,
ar fi
mai bine sa
raminem acasa.
Un adevarat
calator va retine ceea
ce este frumos
si
isi va
nota pe cit
posibil lucrurile care
l-au impresionat.
O calatorie
se face cu
bucurie si placere , sentimente pe
care le
vom retrai cind
vom rasfoi jurnalul
de calatorie ,
vederile pe
care le-am cumparat
si cind ne vom uite
la
fotografiile pe
care le-am facut. Frumusetea unei
calatorii nu
depinde de
numarul de kilometri
parcursi. Mai bine am
petrece
doua saptamini
intr-o cabana la
munte , in tara decit
sa
facem o
calatorie in care
am stat doua
zile la Zurich , una
la Milano , doua
nopti la Venetia , o
ora si jumatate
la
Florenta si
o dimineata la
Roma !
Sa fim
foarte atenti la
ce ne uitam
si mai ales
cum ne
uitam. Lucian Blaga spunea
ca : " Pe omul simplu
il
recunosti din
aceea ca se
mira de toate , dar
simplitatea i-o
recunosti si
din aceea ca de unele
lucruri nu se
mira
indeajuns
".
O calatorie
cere un anumit
timp de pregatire. Alegerea
mijloacelor de
calatorie , a itinerariilor ,
pregatirea hainelor
si bagajelor , cumpararea de
valuta straina , a biletelor
de
transport ,
etc. Pentru a evita
chinul ultimei zile
cu facutul
valizelor ,
cel mai
bine e sa
stabilim cu citeva
zile
inaintea plecarii
o lista precisa
cu hainele si
obiectele pe
care trebuie
sa le luam
cu noi. Apoi sa
cercetam cu calm
aceasta lista
si sa eliminam
cu mintea clara
tot ce e
inutil.
E mai
bine sa repartizam
greutatea in valize
mici
decit intr-unul
sau doi monstri
pe care nu
i-ar putea duce
decit un
halterofil si care
vor fi niste
piedici teribile
pentru fiecare
etapa. Putem dealtfel sa ne multumim
cu o
mica valiza
continind strictul necesar
pe perioada calatoriei
si sa
ne trimitem bagajele
prin vagonul de
bagaje. Daca va
fi prudent
calatorul va fi cu citeva
minute inainte la
gara,
incit sa-si
poata lua de
pe peron reviste
de citit pe
drum
si eventual
un suc de
baut.
In tren
isi va cauta
un vagon mai
putin aglomerat ,
va ajuta
persoanele in virsta
sa se urce
in vagon si , ajuns
la compartimentul vizat , va
intreaba persoanele deja
instalate
daca mai
e vreun loc
disponibil. Trebuie sa indicam
politicos
si clar
locurile libere fara
sa cream o
atmosfera ostila.
Bagajele ,
bastoanele , umbrelela si hainele
vor fi plasate
in
locurile speciale
pentru bagaje si , pe
cit posibil , fara sa
se ciocneasca
de cele ale
celorlalti calatori. Vom ajuta , fara
exagerare ,
doamnele care vor
sa-si aseze bagajele. Lasam
persoanelor pe
care vrem sa le onoram
locurile in directia
mersului si
pe cel de
linga fereastra.
Dam hamalului , peste taxa , un
bacsis rezonabil. Daca
persoanele din
compartiment ne cer sa
inchidem fereastra o
vom face
fara sa protestam. In
caz de neintelegeri
ne adresam
controlorului evitind
discutiile lungi si
inutile cu cei
direct interesati.
Nu fumam
decit moderat , in vagoanele
pentru fumatori
si nici
intr-un caz tigari
ieftine care fac
aerul de
nerespirat si
dau celorlalti calatori
migrene violente. Se
intelege ca
ne vom abtine
complet in vagoanele
pentru
nefumatori.
Vom ocupa
cit mai putin
posibil spatiul dintre
banchete cu
bagaje si o
facem numai pentru
a ajunge la un
obiect ce
ne este necesar
si care se
afla , de exemplu ,
intr-o plasa.
Multor persoane , calatoria le
trezeste o pofta
de
mincare formidabila. Le sfatuim
sa pastreze totusi
niste
limite rezonabile
pentru a-i scuti
pe vecini de
spectacolul
unei lacomii
exagerate. Vom evita sa
luam cu noi lucruri de
mincare urit
mirositoare , ca de exemplu
oua rascoapte , sau
neglijent ambalate
ca de exemplu
o friptura cu
sos. In
general o
persoana bine crescuta
nu maninca intr-un
compartiment de
tren. In avion lucrurile
stau cu totul
altfel.
O conversatie
intr-o calatorie , am mai
spus-o , poate
fi uneori
fermecatoare dar poate
sa provoace citeodata
surprize dezagreabile. Ne vom
abtine sa facem
confidente
intime ,
sa pronuntam nume
si mai ales sa dam
dovada de
lipsa de
tact. Nu vom uita
ca orice intrebare
pusa unor
necunoscuti poate
sa devina o
indiscretie.
Chiar daca
o conversatie este
pasionanta , daca un
roman este
captivant , daca peisajul este
minunat , nu trebuie
sa uitam
ca suntem cu
copiii. Intr-o calatorie ei
trebuie sa
fie supravegheati
permanent deoarece exista
pericolul unor
accidente.
Daca o
calatorie e lunga , vagonul restaurant
va ofera
un moment
de relaxare agreabil si
constituie o solutie
mai
eleganta decit
despachetarea nenumaratelor sandwich-iuri
sau
folosirea prea
frecventa a termosului. Regulile de
urmat in
vagonul restaurant
sunt cele valabile
la orice alta
masa
luata in
oras dar nu
trebuie sa conversam
prea mult ci vom
intreba doar
daca locul dorit
este liber. Trebuie sa
evitam
sa fumam
in vagoanele restaurant. Numarul restrins
de locuri
disponibile ne
impune sa-l eliberam
pe cel ocupat
de noi
imediat ce
am terminat de
mincat daca mai
asteapta si alti
clienti.
Ne vom
stradui sa ne
hotarim repede asupra
mincarii
si a
bauturii pe care
le dorim fara
sa protestam ca
lista
este atit
de limitata. Chiar asa e o minune de
organizare
daca ne
gindim la spatiul
redus si la
timpul presant de
care dispune
bucataria , pentru a prepara
o masa convenabila.
Sa evitam
deci reclamatiile care
nu sint perfect
justificate
si tot
ce poate intirzia
serviciul chelnerului.
Vagonul
- lis are o
eticheta speciala care
tine si de
logica si
de tact. Patul de
deasupra este mai
incomod. O
persoana bine
crescuta il va
oferi pe cel
de jos unei
persoane mai
in virsta chiar daca il
are rezervat de la
Agentie.
Ocupantul cusetei de
sus isi face
toaleta primul
seara dar
ultimul dimineata. Ajunge astfel
in cuseta lui
inaintea vecinului
sau si o
paraseste dupa el
pentru a
evita ,
sub ochii acestuia
o escaladare si
o coborire
dizgratioase.
In acest
timp celalalt calator
va sta pe
culoar.
Un calator
bine crescut nu va chema
insotitorul pentru
a-i aprinde
sau a-i stinge
lumina sau pentru
a-i deschide si
inchide fereastra. Ne
descurcam singuri.
Insotitorului ne adresam
cu apelativul
" Domnule " fara
alt titlu. Cind coborim
ii vom
lasa o
mica suma. Te prezinti
in vagonul-lis ? Numai cind
descoperim ca
interesul este de
ambele parti. In toate
celelalte cazuri , un
salut cordial si o urare
de sfirsit
bun de
calatorie sunt suficiente. Este valabil
si pentru
tovarasul de
calatorie intilnit in
vagonul restaurant sau in
compartiment.
Un salut
si , eventual , o stringere de
mina la
plecare sunt
suficiente. La coborirea din
tren aruncam sticlele
goale si
eventualele resturi de
mincare , in cosul de
gunoi
si nu
pe geam. Sa le
lasam pe masa
sau pe banca
este total
nepoliticos.
Pe un vapor se
respecta acelesi reguli. Daca
facem o
calatorie la
bordul unui transatlantic
se intelege ca
drumul
e destul
de lung si
in acest caz
e admis sa te prezinti
comesenilor si
vecinilor de cabina
ca si tuturor
persoanelor
cu care
ai de-a face. Cind
suferim de rau
de mare , e bine
sa evitam
salile comune si sa ne
retragem pe punte
sau in
cabina proprie. Raul
de mare este o calamitate
impotriva
careia omul
este practic neputincios , mai ales
daca nu-l
ajuta nici
medicamentele. E dezagreabil sa ne plingem
prea
mult de
asta , mai ales in
fata persoanelor , care ,
neresimtindu-l
, nu ne
inteleg.
Calatorii unui
avion trebuie sa se supuna
strict
recomandarilor de
bord. Ne punem centura
la decolare si
aterizare ,
mestecam chewing-gum-ul oferit
de stewardeza , si ne
straduim sa
nu ne concentram gindul
la ultima catastrofa
aeriana vazuta
la televizor. Regulile referitoare
la masa si
la comportamentul
general ramin valabile
si aici. Daca avem
rau de aer
, stwardeza ne inmineaza
cornete speciale de
hirtie
pe care
le ia dupa
ce au fost
folosite. E recomandabil ca
sticlele si
paharele sa nu fie prea
pline , deoarece orice
lichid cauta
o iesire la
altitudinile mari si
e posibil sa
o gaseasca
pe haina dumneavoastra ! Flirtul cu
stwardezele
este de
domeniul literaturii ieftine. Calatorul care
vrea sa
treaca drept
bine crescut va alege
un alt loc
pentru a
trece drept
un Don Juan.
ODATA AJUNS
LA CAPATUL CALATORIEI . . .
Prima regula
consta in acordarea
unui deosebit respect
total fata
de obiceiurile , oamenii si
institutiile tarii care
ne primeste. In
unele tari , de exemplu , o
femeie nu trebuie
sa intre
intr-o biserica cu
umerii descoperiti , in pantaloni
si ,
cu atit
mai mult , in short. Un
barbat va evita
si el
sa apara
intr-o tinuta neglijenta. Pentru un
indigen , oricare
ar fi el
, un strain este
reprezentantul tipic al
tarii sale.
Mai ales
cind este dezagreabil ! Si dezagreabil
esti imediat
ce nu
tii cont de
obiceiurile locurilor ,
imediat ce consideri
tara respectiva
ca o sucursala
a patriei tale , imediat ce
vorbesti prea
tare sau cinti
pe strada , sau atunci
cind
arborezi o
tinuta de papuas
si critici tot
ce intilnesti in
cale.
Concluzia e logica : acest roman , acest
francez se poarta
prost ,
deci toti romanii , francezii sunt
prost crescuti !
Inainte de
a protesta , sa ne
gindim ca pentru
noi orice
american este
un domn care
poarta ochelari cu
rame de aur ,
fumeaza tigari
de foi groase , bea
lapte acru cu friptura si
distribuie cu
nemiluita dolari !
Sa calatoresti
nu inseamna sa
trimiti duzine de
carti
postale si
sa aduci cu
tine retete culinare
sau , mai exact ,
nu e
numai atit. Este , inainte de
toate , efortul pe care
trebuie sa-l
faci pentru a
te dezvolta , pentru a
intelege
modul de
gindire al persoanelor
pe care le
descoperi. Dar cit
este de
dificil sa-ti lasi
acasa toate obiceiurile
mai ales
cind esti
sclavul lor timp
de 24 de
ore pe zi ! Cit
de
greu este
cel mai mic
efort pentru a
te adapta la un alt
mod de
viata. Totusi numai cu
acest pret vom
vedea ceea ce
este de
vazut intr-o tara straina.